slogan
colorat
Conectare
urs
copii

Nume copii

Daca esti in cautarea unui nume pentru micutul tau, aici poti sa gasesti sute de nume pentru copii, fie ele nume de fete sau nume de baieti. Poti sa vezi, de asemenea, ce semnificatie are fiecare nume in parte. Citeste mai departe

desene

Desene de colorat

Invata-l pe copilul tau sa foloseasca culorile, sa deseneze, sa coloreze. Aici gasesti planse de colorat, desene de colorat si jocuri de colorat pe care le printezi pentru copilul tau si il lasi sa experimenteze magia culorilor. Citeste mai departe

Joaca îi face pe copii fericiţi şi sănătoşi

320

 

Joaca este un element cheie în dezvoltarea copilului, atît în plan social, cît şi comportamental, educaţional şi mental. Atunci cînd se joacă, micuţul învaţă, iar ceea ce învaţă i se întipăreşte bine în minte. Jocul îi dezvoltă organismul, dar şi creativitatea, cunoaşterea, spiritul de echipă. Jucîndu-se, copiii cresc, primind veritabile lecţii de viaţă. Fie că e vorba de jocul cu alţi copii, cu părinţii, cu jucăriile sau cu animalul de companie, chiar şi atunci cînd se joacă singuri, cei mici se relaxează, se distrează şi se adaptează realităţii. 
 
 
 
 

 
Lăsaţi copiii să se joace, este îndemnul psihologilor. Dar vacanţa s-a sfîrşit, copiii trebuie să meargă la şcoală, iar acasă au teme de făcut. Ziua se scurtează, trebuie să intre mai devreme în casă. Cînd se mai joacă şcolarii? Oricare ar fi problemele dintr-o familie, oricît de multe ar fi sarcinile copiilor legate de învăţătură, părinţii nu trebuie să uite că şcolarii au nevoie de joacă. Iată de ce joaca îi face mai sănătoşi şi mai fericiţi. 
 
Beneficiile jocului la vîrsta şcolară 
 
La începerea unui nou an şcolar, programul copiilor se modifică. Acum merg la ore, iar acasă au de făcut lecţii. Au mai puţin timp pentru joacă, una din nevoile cele mai importante al acestei vîrste. Părinţii au grijă să fie curaţi, să se alimenteze sănătos, să doarmă bine, dar uită că micuţii lor au nevoie să se joace. Se face tot mai frig, ploaia şi vîntul îi obligă să ramînă în casă, unde, din păcate, copiii îşi petrec timpul la televizor sau la calculator. După cîteva zile, se plictisesc. Fără joacă, devin irascibili. Aceasta pentru că, aşa cum spun psihologii, prin joc, copilul se distrează, învaţă, experimentează şi testează realitatea. Jocul este esenţial pentru copil pentru că îi antrenează simţurile, îi dezvoltă motricitatea şi atenţia, îi antrenează memoria, iniţiativa. Jocul este mijloc pentru dezvoltarea empatiei (prin exersarea anumitor roluri), dezvoltarea încrederii în sine, antrenarea voinţei şi a răbdării în atingerea unui scop. Prin joc, copilul trăieşte într-o lume care îi declanşează emoţii, îi îmbogăţeşte abilităţile lingvistice, creativitatea, îi stimulează memoria, îi dezvoltă personalitatea, îl ajută să înveţe să coopereze şi să lupte într-o competiţie. Toate acestea devin mult mai uşor de acumulat experimentînd decît prin activităţi rigide şi monotone de învăţare, deoarece jocul este antrenant, stimulativ, voluntar şi vine dintr-o motivaţie internă. Deşi pare nepotrivit ca, încă din prima zi de şcoală, părinţii să se gîndească la timpul liber al copiilor, nu trebuie uite să ofere celor mici activităţi recreative. Şi, dacă se poate, în afara celor patru pereţi. 
 
Fiecare vîrstă, cu jocurile ei 
 
Cînd vine vorba de joacă, părinţii îşi pun întrebarea: care e cel mai potrivit joc pentru copilul lor? Psihologia vîrstelor descrie aceste forme de învăţare ca specifice fiecărei etape din dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională a copilului. Astfel, pînă la un an, bebeluşul preferă să se joace cu părintele lui, dar şi cu corpul său pe care tocmai îl descoperă. Se va uita la mînuţele lui, îşi va „gusta“ adesea picioruşele şi, de pe la şase luni, se va distra admirîndu-şi imaginea din oglindă. Orice obiect din casă, mai ales cele colorate, care se mişcă sau scot sunete, îi vor atrage atenţia. De la 2 ani, copilul începe să fie atras de jocurile cu păpuşi cu ajutorul cărora imită ceea ce observă în jurul său. Începe să mîzgălească, adoră să asculte poveşti, să răsfoiască cărţi cu ilustrate şi să se deghizeze în diferite personaje. La această vîrstă, copiii interacţionează puţin între ei, se joacă unii lîngă alţii, dar nu împreună. De la 3 ani, imaginaţia copilului prinde aripi. Începe să creeze poveşti, personaje, aventuri. Este atras de activităţile ce implică plastilina, acuarelele. De la 4 ani, copilul devine interesat de jocul alături de prieteni cu care să experimenteze diferite roluri, personaje, meserii. Îi plac jocurile cu mingea şi activităţile artistice. La 5 ani, rolurile se diferenţiază în funcţie de sex. De exemplu, fetiţele aleg să se joace cu alte fetiţe şi, în special, jocuri în care să exerseze rolul feminin (de-a mama şi copilul, ingrijirea păpuşilor, de-a gătitul). Copilul descoperă muzica, dansul şi jocurile pe calculator. Ca şcolar, începe să prefere grupul de prieteni şi este plin de energie atunci cînd se joacă jocuri complexe, pe echipe. Este vîrsta la care începe să practice un sport, lucru manual, să gătească, să meargă cu bicicleta. 
 
Copil agresiv, copil timid 
 
Tot la vîrsta şcolară, copiii încep să se ia la trîntă, în joacă. Prin lupte, băieţii află cine este mai puternic şi mai rezistent. Este o modalitate de a stabili o ierarhie a copiilor în funcţie de puterea fizică pe care fiecare o are. Este aceasta o formă de agresivitate? Nu e niciun motiv de îngrijorare, atîta timp cît copiii se luptă în joacă, rîzînd. Odată ce se opresc din acest gen de joc, adversarii vor continua să se joace împreună. Copiii care se luptă cu adevărat se vor despărţi după ce confruntarea ia sfîrşit. Bătăile în joacă sînt obişnuite în rîndul băieţilor din primele clase primare, care tind să aibă o fascinaţie pentru wrestling şi box. Atunci cînd un copil îl brutalizează pe altul, părinţii trebuie să intervină, jucînd rolul de mediator. Copilul trebuie ascultat, înţeles şi îndrumat. Dojana e bună, dar nu are niciun efect dacă şcolarul n-a înţeles unde greşeşte. La fel de îngrijorător este şi copilul timid, retras, care nu intră în grup, stă pe bancă, preferînd să se joace singur, în legea lui. Uneori, cei mai timizi sau mai intorvertiţi copii nu au nevoie decît de un mic impuls pentru a se îndrepta către spaţiul de joacă, însă există situaţii în care începe să plîngă. Adultul trebuie să-l asculte, ca micuţul să simtă că are pe cineva în care poate avea încredere. Iar dacă nervozitatea sau sfioşenia copilului devin o problemă imposibil de rezolvat de către părinţi, sfatul psihologului este absolut necesar şi folositor. 
 
O jucărie numită computer 
 
Joaca şi jucăriile sînt temelia dezvoltării şcolarilor. Firmele de jucării ţin cont de toate simţurile copiilor şi de stadiul de dezvoltare al inteligenţei, creînd jocuri de dezvoltare a perspicacităţii, imaginaţiei, gîndirii logice şi care să îi ajute în integrarea în societate. Trebuie păstrat un echilibru între vîrstă şi gradul de perfecţionare al jucăriei. Jocul la calculator nu e interzis. E o greşeală să spunem că numai jocurile în aer liber ajută copilul. Trebuie însă ca părinţii să aleagă anumite jocuri şi să dozeze corect timpul celui mic petrecut în faţa monitorului. Şi să nu uite că această activitate, chiar şi în reţea, este un joc de unul singur. Copiii au nevoie şi de jocuri sociale, ca să intre în contact în mod real cu alţi copii. Jocurile video sînt acaparatoare, chiar şi adulţii uită să se mai dezlipească de computer. Mai ales jocurile violente sînt cele care creează dependenţă. Mai mult, în loc să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, de logică asociativă şi de acumulare de informaţii general utile în viaţă, copiii vor avea tendinţa unei stagnări în dezvoltarea lor psiho-socială. Folosit excesiv, trăind foarte mult într-o realitate virtuală pe care o pot modifica după bunul plac, copiii ajung să se izoleze. Copiii ar trebui să aibă acces la computer doar 1-2 ore/zi, monitorizaţi de un adult. Ideal ar fi ca programele utilizate de către copii să fie şi recreative, dar şi educative, care să îi obişnuiască cu ideea de calculator ca mijloc de a învăţa lucruri noi, utile, interesante. Pot învăţa cum să folosească Internetul pentru studiu individual, cum a şti să comunice cu ajutorul poştei electronice. 
 
Joaca cu un prieten necuvîntător 
 
Una dintre modalităţile de distracţie preferate de şcolari este joaca cu animalul de companie. Dacă este posibil să luaţi copilului dumneavoastră animalul pe care şi-l doreşte, faceţi-o. Dacă nu puteţi, vorbiţi-i deschis despre motivele refuzului şi propuneţi-i alt animal. Dorinţele copilului nu coincid întotdeauna cu abilităţile lui. Un Rottweiler încăpăţînat are nevoie de un adult experimentat care să îl antreneze, nu de un băiat de 6 ani. În schimb, mamiferele mici, precum şoriceii, hamsterii, căţeluşii sau pisicuţele pot fi prea delicate pentru a fi mînuite copii prea mici, dar ideale pentru şcolari. Nu trebuie să fie un animal de rasă, care v-ar costa prea mult. Dăruiţi-i copilului un suflet care îl va învăţa noţiuni esenţiale în viaţă: compasiunea, prietenia, generozitatea, igiena. În plus, avînd un prieten necuvîntător, copilul va petrece mai mult timp pe afară, în aer curat şi va face mai multă mişcare. Aceste ocazii îi asigură o evoluţie fizică şi psihică sănătoasă. Cercetătorii susţin că, expunerea copiilor la lumina naturală a soarelui reduce riscul de apariţie a miopiei. Copiii care s-au jucat afară cel puţin trei ore pe zi în timpul verii şi cel puţin o oră pe zi în timpul iernii au înregistrat, la vîrsta de 15 ani, cele mai puţine cazuri de miopie, în comparaţie cu cei care au petrecut mai mult timp în interior. 
 
Jucaţi-vă cu copiii! 
 
Părinţii se întreabă ce poate face un copil cînd e nevoit să stea în casă? Şcolarii pot să înveţe şah, un joc care le va dezvolta inteligenţa şi strategia. Nu degeaba i se spune sportul minţii. Dacă spaţiul vă permite, amenajaţi la subsolul casei un loc unde să practice un sport de interior: popice, ping-pong sau baschet. Învăţaţi-i pe copii să joace domino, cărţi, să completeze un rebus. Unii susţin că jocurile sînt o activitate specifică în copilărie. Dar şi adulţilor le place joaca, fiindcă îi distrează şi îi relaxează. Copiii îi roagă mereu pe părinţii şi pe bunicii lor: „joacă-te cu mine!“, dar adulţii nu prea au timp. Ei bine, părinţii trebuie să-şi facă timp să se joace cu copiii lor. În primul rînd pentru că este o ocazie excelentă de a-şi cunoaşte copilul, de a comunica cu el şi de a-i corecta anumite greşeli. Este recomandabil ca părinţii să se implice activ în joaca micuţilor, ocazie foarte bună pentru ei de a afla ce ştiu să facă bine. Nu face economie la aprecieri, acestea ăi vor dezvolta respectul de sine. Nu uitaţi că, în mintea copilului, acesta nu se ajoacă, ci munceşte. Fiecare încurajare de tipul „joci bine“ înseamnă, de fapt, „munceşti bine!“. Jucaţi-vă cu copiii pentru că vă face bine chiar dumneavoastră, iar copilul îşi va aminti poate toată viaţa aceste momente. O altă problemă a părinţilor e că nu ştiu ce să mai facă pentru a le trezi plăcerea lecturii. Îşi îndeamnă copiii să citească în loc să se uite la televizor, dar adesea adulţii se simt neputincioşi. Este dificil să deprinzi plăcerea cititului, cere un anumit efort la început, o concentrare a atenţiei şi capacitatea de a reuşi să intri în pielea personajelor, să-ţi imaginezi timpurile şi locurile unde se petrece acţiunea. În plus, lectura este la mare concurenţă cu alte activităţi, mai atractive, dar mai facile, cum e jocul video. Pentru a citi, copiii au nevoie în unele cazuri de un ajutor din partea adulţilor sau al unor fraţi mai mari. Aceştia trebuie să-i stimuleze pe cei mici să-şi imagineze, să fie curioşi de istorie, geografie sau diferite domenii ale cunoaşterii. Unii copii adoră cărţile SF, alţii pe cele de aventuri, alţii preferă ceva umoristic. Dacă şcolarul va avea un abonament la bibliotecă, va avea şi mai multe şanse de a păstra un ritm al lecturii, poate chiar de a fi pasionat de această cale de hrănire a minţii. 
 
Cercetările au arătat că... 
 
• preşcolarii nu se joacă suficient de des în aer liber
• circa jumătate dintre copiii preşcolari nu au nici măcar o ocazie pe zi de a se juca în aer liber
• mamele scot mai des copiii afară la joacă, decît taţii
• mamele care fac mişcare de mai mult de 4 ori pe săptămînă sînt mai înclinate să scoată copiii la joacă afară, în fiecare zi
• fetiţele preferă mai puţin decît băieţii să se joace în aer liber
• preşcolarii care au cel puţin 3 prieteni constanţi au o dorinţă mai mare de a se juca afară în fiecare zi.
• stimularea gîndirii la vîrste fragede prin intermediul jocului poate determina o creştere a IQ-ului cu 50 de puncte.
• băieţii se plictisesc mult mai repede de o jucărie decît fetiţele.
• fetele sînt implicate mai des în certuri legate de jucării decît băieţii (11% faţă de 3%).
• 53% dintre băieţi preferă jucăriile cu mai multe funcţii, în timp ce fetele aleg jucăriile după aspect şi în funcţie de senzaţia la atingere.
• în timpul liber, 45% dintre copii se joacă pe video sau pe calculator. 50% dintre ei se joacă, iar 47% discută pe chat-uri.
• elevii de liceu din România înţeleg prin buna utilizare a calculatorului mai degrabă jocuri, Internet şi chat, filme şi muzică, decît documentare. 
 
Copilul sedentar, greşeala părinţilor 
 
• Cea mai mare greşeală a părinţilor e atunci cînd, prinşi de treburile zilnice, îi lasă să îşi petreacă mult timp în casă, la televizor sau la calculator şi le cumpără tot felul de jucării pentru a-i ţine ocupaţi, uitînd că activitatea fizică este esenţială pentru buna dezvoltare a oricărui copil. Un copil sedentar nu este un copil sănătos. Părinţii, susţin specialiştii, îşi obişnuiesc copiii să consume tot felul de sucuri din comerţ, bogate în zaharuri şi alte substanţe nocive pentru organism în loc să bea apă. Mesele nu sînt regulate, iar pe cei care refuză să mănînce îi stimulează cu tot felul de dulciuri rafinate în loc să le ofere fructele atît de importante pentru organism. Nu în ultimul rînd, trebuie evitată apariţia stilului de viaţă fast-food. La această vîrstă, apare deficitul de fier şi calciu, elemente esenţiale în dezvoltarea copilului. Alimentaţia lui trebuie să fie echilibrată, bazată de fructe şi legume proaspete.
 
 
Sursa: Monitorul Expres